My blog Munteanu

În lumea mea : Mociur - Catanga - Muncitoresc

vineri, 7 ianuarie 2011 Cu ceva timp în urmă am postat articolul  Cinematograful „Casa Muncitorească” . Astăzi doresc să vă prezint o serie de fotografii de la un moment mai puţin plăcut....demolara ei. Povestea e simplă. Înainte de demolare, în această clădire funcţiona o discotecă a unui renumit interlop din Reşiţa. Pentru o discotecă e nevoie de un sistem de alimentare destul de serios şi realizat la un anumit standard. Vă puteţi imagina ce improvizaţii s-au putut face, dacă s-a produs un astfel de incendiu, care a îngenunchiat acest edificiu... Alte voci spun că patronul discotecii dorea să cumpere clădirea şi nereusind sa facă acest lucru a dat foc intenţionat. Astăzi nu cred că mai e cineva interesat de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Răul a fost facut şi tot ce ne mai rămâne, sunt amintirile, un film vizionat acolo, un spectacol sau o manifestare. Aşa arăta sala de spectacole în vremurile bune. Cele 888

Recunoaşteţi personajul: ochi încercănaţi, privire obosită, uşor iritat, pe care dacă îl întrebi ce-a făcut aseară îţi răspunde sec „Lecţii!”. Este prototipul părintelui care, la serviciu fiind, de la ora la care ştie că trebuie să fi ajuns copilul acasă de la şcoală începe tirul telefoanelor de control având pe buze întrebările: „Ai mâncat?”, „Te-ai apucat de lecţii?”, „La ce ai de scris?”, „Ce ore ai mâine?”, „Eşti sigur?! Nu ai şi la altceva?”. Este părintele implicat până peste cap în programa şcolară a copilului, care îl urmează pas cu pas, dornic de performanţe mai mari din partea elevului, dar conştient că uneori/adesea profesorii exagerează cu cantitatea de teme, de lecţii, de materie pe care sunt nevoiţi şcolarii să o parcurgă acasă. Poate că, în sinea lui, părintele este încă marcat dacă nu chiar traumatizat de gestul radical cu care, când era, la rându-i elev, mama sau tatăl lui îi rupeau foaia din caiet punându-l să scrie din nou mai frumos, mai citeţ, mai fără greşe