My blog Munteanu

În lumea mea : Mociur - Catanga - Muncitoresc

vineri, 7 ianuarie 2011 Cu ceva timp în urmă am postat articolul  Cinematograful „Casa Muncitorească” . Astăzi doresc să vă prezint o serie de fotografii de la un moment mai puţin plăcut....demolara ei. Povestea e simplă. Înainte de demolare, în această clădire funcţiona o discotecă a unui renumit interlop din Reşiţa. Pentru o discotecă e nevoie de un sistem de alimentare destul de serios şi realizat la un anumit standard. Vă puteţi imagina ce improvizaţii s-au putut face, dacă s-a produs un astfel de incendiu, care a îngenunchiat acest edificiu... Alte voci spun că patronul discotecii dorea să cumpere clădirea şi nereusind sa facă acest lucru a dat foc intenţionat. Astăzi nu cred că mai e cineva interesat de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Răul a fost facut şi tot ce ne mai rămâne, sunt amintirile, un film vizionat acolo, un spectacol sau o manifestare. Aşa arăta sala de spectacole în vremurile bune. Cele 888

Recunoaşteţi personajul: ochi încercănaţi, privire obosită, uşor iritat, pe care dacă îl întrebi ce-a făcut aseară îţi răspunde sec „Lecţii!”. Este prototipul părintelui care, la serviciu fiind, de la ora la care ştie că trebuie să fi ajuns copilul acasă de la şcoală începe tirul telefoanelor de control având pe buze întrebările: „Ai mâncat?”, „Te-ai apucat de lecţii?”, „La ce ai de scris?”, „Ce ore ai mâine?”, „Eşti sigur?! Nu ai şi la altceva?”. Este părintele implicat până peste cap în programa şcolară a copilului, care îl urmează pas cu pas, dornic de performanţe mai mari din partea elevului, dar conştient că uneori/adesea profesorii exagerează cu cantitatea de teme, de lecţii, de materie pe care sunt nevoiţi şcolarii să o parcurgă acasă. Poate că, în sinea lui, părintele este încă marcat dacă nu chiar traumatizat de gestul radical cu care, când era, la rându-i elev, mama sau tatăl lui îi rupeau foaia din caiet punându-l să scrie din nou mai frumos, mai citeţ, mai fără greşe

Am avut foarte multe de invatat de venerabilul meu bunic, un respectabil preot la timpul lui de glorie. Din toate invataturile lui am inteles una care mi-a marcat si inca imi marcheaza existenta. Sa nu crezi ca in viata exista prieteni adevarati imi spunea odata, ci doar amici sau cunostinte apropiate. Atat si nimic mai mult. Intreaba-te cati dintre prietenii tai si-ar da viata pentru tine daca situatie o cere. Probabil ca nimeni cu siguranta. In afara de parinti, care ar face orice pentru copiii lor ca sa traiasca, nimeni nu-si risca viata, chiar si pentru un prieten bun. Am ramas in minte cu o replica de a bunicului: “Draga nepoate singurii tai prieteni adevarati sunt sacul de faina si banii din buzunar”. Dupa o pauza indelunga mi-a explicat si de ce este asa: “Daca ai bani te duci si-ti cumperi o paine cand ti-e foame, iar daca nu ai bani te duci la sacul de faina si-ti plamadesti cateva turte si mananci”. Astia sunt adevaratii prieteni care te vor ajuta de-a lungul vietii, nu

Traditii  si  obiceiuri  de MARTISOR.  Martisorul  este un simbol al reinnoirii timpului si al renasterii naturii, odata cu venirea primaverii, dar si al sperantei, fiind daruit celor dragi pentru a le aduce noroc si belsug. Traditii si obiceiuri de MARTISOR. In general, femeile si fetele primesc martisoare si le poarta pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. In Moldova insa, obiceiul este ca fetele sa daruiasca martisoare baietilor. Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul. Semnificatia firelor  alb  si  rosu Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Cele doua culori sunt deschise interpretarilor: rosul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor

Martisorul sau funia veacului, cum a ramas cunoscut din vremuri stravechi, este semnul sosirii primaverii. Talismanul incununat de firele alb-rosu este inmanat, in functie de traditie, pentru a conferi protectie, a implini dorinte si a simboliza armonia dintre oameni. Martisorul aduna saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular – vara si iarna. Intrucat se considera ca originea sarbatorii dateaza de pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte (zeul razboiului si al fertilitatii), multi considera ca dualitatea culorilor martisorului se refera la antiteza dintre razboi (rosu) si pace (alb). In fond, firul impletit alb-rosu are multiple semnificatii, insa toate duc la acelasi contrast dintre lumina si intuneric, dintre masculin si feminin. Mai mult, in unele regiuni, snurul Martisorului este tesut in culorile alb-negru si se bazeaza pe principiul chinezesc Yin si Yang – lumina si intuner

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".  Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un si

Traian Băsescu a fost invitat în cadrul emisiunii "Ultimul cuvant" difuzată de B1 TV. Fostul președinte a vorbit despre numirea lui Eduard Hellvig la SRI, despre Elena Udrea, dar și despre situația Ucrainei și a Moldovei, cât și despre căderea guvernului Ponta. În încheiere a menționat să singura sa grijă este evoluția dosarelor în care este cercetată Elena Udrea. Urmăriți pe evz.ro cele mai importante declarații ale fostului șef al statului. LIVE TEXT Permiteți-mi să fac o notiță. Nu va fi nimic senzațional. Vă dau cuvântul meu că-mi este extraordinar de bine. Este prima dată în viața mea când nu mă trezesc cu grijă. Când am fost comandantat pe navă mă trezeam cu grija pentru echipa, în administrație am avut alte griji, ca președinte alte griji. Parcă e altfel viața Am fost la filmul domnului Giurgiu ”De ce eu?”, un film extraordinar de bun. A fost cea mai inteligentă publicitate pe care putea să o lanseze cineva, în campanie. Ion Cristoiu:  O cititoare de-ale mele în

POVESTEA UNEI MAME de Hans Christian Andersen Mama stătea lângă micuțul ei copil; era foarte tristă pentru că se temea că acesta ar putea muri. Copilașul era foarte palid, ochișorii lui erau închiși și, uneori, scotea câte o răsuflare grea, adâncă, aproape ca un oftat, iar mama se uita la el cuprinsă de o tristețe și mai mare. Cineva a bătut la ușă, și un sărman bătrân a pășit înăuntru. Era îmbrăcat într-un strai ce aducea cu o cergă pentru cai și avea cu adevărat nevoie de un astfel de vestmânt ca să îi țină de cald pentru că era o iarnă foarte rece; întreg ținutul era acoperit de zăpadă și gheață, iar vântul era atât de ascuțit că ar fi putut tăia fețele oamenilor ieșiți pe afară. Micuțul s-a trezit pentru un moment, iar mama, văzând că bătrânul tremură de frig, s-a ridicat și a pus o mică cană de bere pe sobă pentru a se încălzi. Bătrânul s-a așezat pe fotoliul balansoar, iar mama și-a tras un scaun aproape de el, s-a uitat iarași la copilul ei bolnav, ce continua să