My blog Munteanu

Traditii  si  obiceiuri  de MARTISOR.  Martisorul  este un simbol al reinnoirii timpului si al renasterii naturii, odata cu venirea primaverii, dar si al sperantei, fiind daruit celor dragi pentru a le aduce noroc si belsug. Traditii si obiceiuri de MARTISOR. In general, femeile si fetele primesc martisoare si le poarta pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primaverii. In Moldova insa, obiceiul este ca fetele sa daruiasca martisoare baietilor. Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul. Semnificatia firelor  alb  si  rosu Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat. Cele doua culori sunt deschise interpretarilor: rosul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - intelepciunea barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor

Martisorul sau funia veacului, cum a ramas cunoscut din vremuri stravechi, este semnul sosirii primaverii. Talismanul incununat de firele alb-rosu este inmanat, in functie de traditie, pentru a conferi protectie, a implini dorinte si a simboliza armonia dintre oameni. Martisorul aduna saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular – vara si iarna. Intrucat se considera ca originea sarbatorii dateaza de pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Marte (zeul razboiului si al fertilitatii), multi considera ca dualitatea culorilor martisorului se refera la antiteza dintre razboi (rosu) si pace (alb). In fond, firul impletit alb-rosu are multiple semnificatii, insa toate duc la acelasi contrast dintre lumina si intuneric, dintre masculin si feminin. Mai mult, in unele regiuni, snurul Martisorului este tesut in culorile alb-negru si se bazeaza pe principiul chinezesc Yin si Yang – lumina si intuner

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".  Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un si

Traian Băsescu a fost invitat în cadrul emisiunii "Ultimul cuvant" difuzată de B1 TV. Fostul președinte a vorbit despre numirea lui Eduard Hellvig la SRI, despre Elena Udrea, dar și despre situația Ucrainei și a Moldovei, cât și despre căderea guvernului Ponta. În încheiere a menționat să singura sa grijă este evoluția dosarelor în care este cercetată Elena Udrea. Urmăriți pe evz.ro cele mai importante declarații ale fostului șef al statului. LIVE TEXT Permiteți-mi să fac o notiță. Nu va fi nimic senzațional. Vă dau cuvântul meu că-mi este extraordinar de bine. Este prima dată în viața mea când nu mă trezesc cu grijă. Când am fost comandantat pe navă mă trezeam cu grija pentru echipa, în administrație am avut alte griji, ca președinte alte griji. Parcă e altfel viața Am fost la filmul domnului Giurgiu ”De ce eu?”, un film extraordinar de bun. A fost cea mai inteligentă publicitate pe care putea să o lanseze cineva, în campanie. Ion Cristoiu:  O cititoare de-ale mele în

POVESTEA UNEI MAME de Hans Christian Andersen Mama stătea lângă micuțul ei copil; era foarte tristă pentru că se temea că acesta ar putea muri. Copilașul era foarte palid, ochișorii lui erau închiși și, uneori, scotea câte o răsuflare grea, adâncă, aproape ca un oftat, iar mama se uita la el cuprinsă de o tristețe și mai mare. Cineva a bătut la ușă, și un sărman bătrân a pășit înăuntru. Era îmbrăcat într-un strai ce aducea cu o cergă pentru cai și avea cu adevărat nevoie de un astfel de vestmânt ca să îi țină de cald pentru că era o iarnă foarte rece; întreg ținutul era acoperit de zăpadă și gheață, iar vântul era atât de ascuțit că ar fi putut tăia fețele oamenilor ieșiți pe afară. Micuțul s-a trezit pentru un moment, iar mama, văzând că bătrânul tremură de frig, s-a ridicat și a pus o mică cană de bere pe sobă pentru a se încălzi. Bătrânul s-a așezat pe fotoliul balansoar, iar mama și-a tras un scaun aproape de el, s-a uitat iarași la copilul ei bolnav, ce continua să

O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă de GABRIEL LIICEANU  Iată-mă, aşadar, revenit în biroul meu. În aceeaşi dimineaţă mi-a telefonat Petre Roman, cu o voce viril-catifelată – era prim-ministru atunci –, vrând să se asigure, vezi Doamne, că invadarea sediului  Humanitas  din luna iunie nu avusese urmări grave. Apoi, puţin după aceea, îmi telefonează Andrei Pleşu (era ministru al Culturii), spunându-mi că Măgureanu voia să ştie dacă mă poate suna şi dacă – Pleşu ce credea? – voi răspunde sau nu la telefon. „Am spus că eşti un om civilizat şi că n-am  nicio îndoială că o vei face.“  Mă sună. Mă întreabă dacă am putea sta de vorbă şi unde anume: la el la birou? Sau la sediul  Editurii Humanitas ? M-am gândit că e mai bine ca directorul  SRI  să nu apară la Casa Scânteii şi nici în editura proaspăt vandalizată.  „– Prefer să vin eu“ , i-am spus,  „şi, dacă se poate, împreună cu domnul Pleşu“ . Voiam, pe de o parte, profitând de ocazie