My blog Munteanu

Orice inceput are un sfarsit si orice sfarsit poarta cu el un nou inceput Oglinda reflecta sufletul omului, uneori ea te arata frumos, alteori te arata mai putin frumos, dar intodeauna o sa vezi reflexia destinului in oglinda sufletului tau. Priveste omul de langa tine ca fiind o persoana care are o parte invizibila numita suflet si nu incerca sa patrunzi dincolo de acesta parte invizibila, daca nu ai curajul de a vedea dincolo de aparente. Nu incerca sa intri cu bocancii in viata celui de langa tine, pentru ca exista o prea mare posibilitate sa lasi urme adanci si greu de “astupat.” Nu incerca sa fi un “pansament” pentru suflet, daca nu stii sa faci un suflet sa zambeasca cu adevarat ci doar in aparenta. Nu te astepta sa cunosti cu adevarat ce inseamna  frumusetea exterioara, daca nu ai stiut niciodata sa apreciezi frumusetea interioara.  Dar in schimb incearca sa iubesti fara “dar” si “poate”, s-ar putea sa ai surpriza vietii tale si sa descoperi ca acel “dar” sau...

Orice început are şi un sfârşit Apropo de profunzimea cuvintelor, nu pot uita o altă zicală care îmi place la fel de mult şi care spune că “Orice început are şi un sfârşit, dar şi un sfârşit este debutul unui nou început”. Aşa că oricât de greu ne este în viaţă şi ori de câte ori avem impresia că s-a terminat totul, că tot ce am clădit s-a ruinat, este de fapt un test pe care îl primim şi pe care, dacă mai apoi îl trecem, o putem lua de la capăt. Şi iar şi iar … Nu mă mai tem de sfârşit, ci trăiesc cu bucuria cunoaşterii unui nou început. Oricât de frumos a fost ceva, o dată şi o dată tot îşi găseşte finalitatea, chiar dacă despărţirea va durea, iar rănile se vor vindeca mai greu. Cu toate acestea, vom fi apţi să o luăm de la capăt. Să luptăm cu noile provocări, să dăm piept cu alte încercări la care viaţa ne supune. Important e să fim mereu demni de noi şi de alegerile pe care le facem. Orice altceva nu-şi mai are sensul. Iar dacă sănătatea ne este prietenă, putem trece...

  Ionuț Lupescu candidează la șefia FRF. Photo credit_internet https://www.gsp.ro/fotbal/nationala/oficial-ionut-lupescu-va-candida-la-sefia-frf-exclusiv-primele-declaratii-mi-am-incheiat-socotelile-cu-uefa-pentru-a-intra-in-aceasta-lupta-532548.html

În lumea mea : Mociur - Catanga - Muncitoresc

vineri, 7 ianuarie 2011 Cu ceva timp în urmă am postat articolul  Cinematograful „Casa Muncitorească” . Astăzi doresc să vă prezint o serie de fotografii de la un moment mai puţin plăcut....demolara ei. Povestea e simplă. Înainte de demolare, în această clădire funcţiona o discotecă a unui renumit interlop din Reşiţa. Pentru o discotecă e nevoie de un sistem de alimentare destul de serios şi realizat la un anumit standard. Vă puteţi imagina ce improvizaţii s-au putut face, dacă s-a produs un astfel de incendiu, care a îngenunchiat acest edificiu... Alte voci spun că patronul discotecii dorea să cumpere clădirea şi nereusind sa facă acest lucru a dat foc intenţionat. Astăzi nu cred că mai e cineva interesat de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat. Răul a fost facut şi tot ce ne mai rămâne, sunt amintirile, un film vizionat acolo, un spectacol sau o manifestare. Aşa arăta sala de spectacole în vremurile bune. ...

Recunoaşteţi personajul: ochi încercănaţi, privire obosită, uşor iritat, pe care dacă îl întrebi ce-a făcut aseară îţi răspunde sec „Lecţii!”. Este prototipul părintelui care, la serviciu fiind, de la ora la care ştie că trebuie să fi ajuns copilul acasă de la şcoală începe tirul telefoanelor de control având pe buze întrebările: „Ai mâncat?”, „Te-ai apucat de lecţii?”, „La ce ai de scris?”, „Ce ore ai mâine?”, „Eşti sigur?! Nu ai şi la altceva?”. Este părintele implicat până peste cap în programa şcolară a copilului, care îl urmează pas cu pas, dornic de performanţe mai mari din partea elevului, dar conştient că uneori/adesea profesorii exagerează cu cantitatea de teme, de lecţii, de materie pe care sunt nevoiţi şcolarii să o parcurgă acasă. Poate că, în sinea lui, părintele este încă marcat dacă nu chiar traumatizat de gestul radical cu care, când era, la rându-i elev, mama sau tatăl lui îi rupeau foaia din caiet punându-l să scrie din nou mai frumos, mai citeţ, mai fără greşe...